+++ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! +++

Izvorul Tămăduirii

Citește Acatistul Izvorului Tămăduirii

izvorul_tamaduiriiÎn fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Potrivit tradiției, Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un bătrân orb care îi cere să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon va face ascultare și astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla fața cu această apă, iar orbul va începe să vadă.

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulțumire a construit o biserică și mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni și suferințe.

Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele

Creștinii ortodocși vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică.

În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune și aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă. In DEX, cuvântul iazmă, iezme, cu sensul de „arătare urâta și rea, nălucă, vedenie”, este indicat ca și în DLR cu etimologie necunoscută.

Se cere o explicație în legătură cu sensul cuvântului iasmă-iazmă, de „arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie”, contrar sensului originar de „apă sfințită”. Explicația este următoarea:

După ce preotul a sfințit apa, îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”. Astfel, s-a reținut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga „arătarea urâtă și rea”, adică duhul cel rău.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii s-a generalizat în Biserica Ortodoxă în timpul secolelor V - VI.

(text reprodus și adaptat după www.crestinortodox.ro)

 

Nașterea Maicii Domnului

Citește Acatistul Nașterii Maicii Domnului

nasterea_maicii_domnuluiNașterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare din anul bisericesc care începe pe 1 septembrie. Ea este prăznuită pe data de 8 septembrie. A fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează ziua veșniciei, viața fără de sfârșit. Datorită ei, Fiul cel Veșnic al lui Dumnezeu S-a întrupat, a biruit moartea și a dăruit oamenilor viața veșnică în Împărăția Cerurilor.

Sfânta Scriptură nu ne oferă informații despre Nașterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat în scrierile apocrife. Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea și copilăria Maicii Domnului. Potrivit cercetătorilor, fragmentul care face referire la Fecioara Maria, a fost scris în jurul anului 140. Deși nu este considerată o scriere canonică, informațiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Firea lui Ioachim și a Anei este biruită de har

Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim și era din seminția lui Iuda. Soția lui Ioachim se numea Ana și era fiica preotului Matthan. Erau în vârstă și fiind lipsiți de copii erau priviți de ceilalți ca blestemați. Astăzi, atât de mult și-a schimbat lumea „fizionomia”, încât consideră că ești blestemat dacă ai prea mulți copii. Lumea e întoarsă și asta pentru că nu mai vede dincolo de ea. Ioachim și Ana nu sunt resemnați, nu-și spun „nu mai avem ce face”, ci îndrăznesc să-i ceară lui Dumnezeu, ceea ce noi definim a fi imposibil: să fie părinți la o vârstă înaintată. Aceștia depășesc rigorile științei - „nu ai voie să naști decât până la varsta X”. Nu se tem că vor naște un copil cu handicap și asta pentru că Il așează pe Dumnezeu în această lucrare. Sfântul Ioan Damaschin spune că firea celor doi s-a biruit prin har și a rămas supusă. Nu a luat-o înaintea harului. A așteptat neroditoare, până când harul a înflorit rodul.

Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea bună

Evanghelia apocrifă a vieții Maicii Domnului ne spune că Ioachim a zis către soția sa, Ana: „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea. Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu, să ne dăruiască un copil”. Ceea ce este minunat e faptul că Ioachim nu spune cât va sta. Nu se duce să-i ceară lui Dumnezeu cu jumătăți de măsură.

Iar Ana devenind una cu soțul ei, nu rămâne indiferentă față de gestul lui Ioachim, ci începe și ea să se roage lui Dumnezeu cu durere și cu multe lacrimi, zicând: „Doamne, Atotțiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai facut cerul și pământul și toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam și a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel prorocul, dă-mi și mie roada pântecelui meu și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naște fiu, sau fiica, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11).

Îngerul Gavriil se va arăta fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).

Citește mai mult: Nașterea Maicii Domnului

  
Templates and Extensions by Vision.Com
  • Meniu principal

  • Căutare

Vedere din parc